În zilele trecute mi-a fost dat să aud următoarea afirmaţie: ”religia, relaţia cu Dumnezeu, a devenit ceva secundar in viaţa de zi cu zi”. M-a uimit să aud aşa ceva si m-a durut cu atât mai mult cu cât ea venea din partea unui tânăr cu care împărtăşesc aceeaşi credinţă. Aceste cuvinte mi-au atins o coardă sensibilă care m-a provocat la reflecţie şi răspuns. A devenit religia ceva depăşit, un apendice al vieţii? Poate trăi omul fără un crez religios? Ce-i dă omului atâta putere şi aroganţă încât totul devine relativ, efemer, la bunul său plac?
Celui care a rostit aceste cuvinte, i-am răspuns că omul nu poate trăi fără Dumnezeu şi viaţa lui nu are nici un sens în afara lui Dumnezeu iar, în viaţa lui de zi cu zi, cel care crede în Dumnezeu trăieşte mai profund, mai senin,mai mulţumit fiecare moment. Acum vreau să dezvolt acest răspuns pentru ca fiecare dintre noi să se gândească de doua ori înainte de a vorbi despre ce are omul cel mai de preţ: Dumnezeu şi iubirea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu