Lake Of Tears-To Blossom Blue

I'm bleeding in ways of the tire burned
I'm crying in ways of the nightbird
No more is there one to lay by my s de
I'm straying in nightmares all the time

A little something I know
A little somewhere I go rem nds me of you

To blossom blue is to blossom without you

I'm breaking but I cannot bear to
I'm staring but I cannot see you
For no more are you to lay by my side
I'm weeping no more then this second time

A little something I know
A little somewhere I go
Where the sweet waters flow reminds me of you

A little something I know
A little somewhere I go
Where the sweet waters flow
Where the mistletoes grow reminds me of you

To blossom blue is to blossom wïthout you

Guns N`Roses-November Rain(RO)

Când privesc în ochii tăi
Pot vedea o iubire reţinută
Dar, iubito, cănd te-am avut
Şti că am simţit şi eu la fel.

Pentru că nimic nu durează veşnic
Şi amîndoi ştim că inima se poate schimba
Şi e greu să păstrezi o lumînare aprinsă
În ploaia rece de noiembrie.

Noi am adâncit această durere mult, mult timp
Tocmai încercând să ucidem durerea.

Dar peţitorii întotdeauna vin şi peţitorii întotdeauna pleacă
Şi nimeni nu e cu adevărat sigur cine pleacă azi
Mergând departe...

Dacă am fi putut ţine timpul
Pentru a ne aşeza destinul,
M-aşi fi putut odihni
Doar ştiind că tu eşti a mea
Toată a mea
Deci dacă vrei să mă iubeşti
Atunci iubito nu te abţine
Eu tocmai am încetat plimbarea
În ploaia rece de noiembrie.

Ai nevoie de timp ... de una singură
Ai nevoie de timp ... complet singură
Fiecare are nevoie de timp ... de unul singur
Şti că ai nevoie de timp complet singură

Ştiu că e greu să ţi inima deschisă
Cănd până şi prietenii par a-ţi face rău
Dar dacă poţi vindeca o inimă rănită,
Nu ar putea timpul să te vrăjească?

Uneori am nevoie de timp ... de unul singur
Uneori am nevoie de timp ... complet singur
Fiecare are nevoie de timp ... de unul singur
Şti că ai nevoie de timp ... complet singur

Şi când temerile tale scad
Şi umbrele rămân
Ştiu că mă poţi iubi
Când nu mai enimeni să te acuze...
Deci nu contează întunericul
Noi încă putem găsi o cale
Pentru că nimic nu durează veşnic
Nici o ploaie rece de noiembrie.

Nu crezi că ai nevoie ce cineva?
Nu crezi că ai nevoie de cineva?
Fiecare are navoie de cieva...
Nu esti singura ...
Nu eşti sïngura ...

Ce Este Suferinta?

Din punctul meu de vedere peste suferinta se trece greu.Inca de cand a aparut pacatul,suferinta o simte oricine.Din cate stiu eu ,Dumnezeu nu a eliminat niciodata suferinta si pacatul;insa omul asa cum a primit suferinta asa a primit si un suflet puternic ,cu care poate trece peste acest sentiment.Dumnezeu a acceptat suferinta pentru a nu primii noi pedeapsa pacatului.


„Dacă nu ai suferit niciodată înseamnă că nu eşti binecuvântat.” (Edgar Allan Poe)

„Numai în suferinţă creşte şi rodeşte iubirea cea mare, cea adevărată şi biruitoare.” ( Liviu Rebreanu )

Capodoperele Mele Hazlii

Dupa toate documentele gasite de mine ,cu privire la suflet,sentimente si toate aceastea legate de fiinta umana (omul) as avea si eu niste lucruri de spus ,din propria mea experienta as vrea sa va spun ca faptele bune pe care le faceti sunt facut cu suflet ,daca reprosezi celui de langa tine dupa ce i-ai facut un bine asta numai inseamna ca ai un suflet bun,ci doar ca i-ai platit cu ceva pentru a primii si tu la randul tau aceasi chestie si din moment ce n-ai primit-o clar te vei razbuna sau daca nu e vorba de razbunare ma gandesc ca pot fi o groaza de reprosuri la adresa acelei persoane.Poate ca lucrurile pe care le spun nu sunt adevarat ,dar din cate mi s-au intamplat mie mi-e greu sa mai cred ca nu este asa.V-as dori doar sa nu dati de asemenea persoane.Sentimentul de iubire din punctul meu de vedere este unul frumos ,iar atunci cand nu sti sa iubesti sau nu ai pe cineva langa tine sa-ti arate ca exista acest sentiment cred ca esti un om singur.Cand iubesti cu adevarat incerci sa iti impaci persoana iubita si sa o faci sa se simta cat de bine posibil langa tine.Uneori nu e bine sa faci anumite chestii pentru el/ea deoarece stiti si voi cum e omul isi ia lumea in cap.Daca vrei ca o relatie sa-ti decurga perfect trebuie sa sti cum sa vorbesti cu respectivu(a) ,poate pentru ca el/ea sunt diferite de tine si asta ar putea face dificila relatia,dar dupa un timp ,zic eu, tot trebuie sa il/o cunosti si sa sti ce trebuie sa ii spui in fata si ce nu.Daca de la iubire ajungem la ura,oare de la ura ajungem la iubire? Daca stau bine si ma gandesc inca nu urasc pe nimeni ,n-as vrea nici sa dau de o persoana la care sa-i spun in fata "te urasc!" sau sa simt acest lucru pentru el/ea.Nu pot sa dezvolt mai mult acest subiect deoarece nu mi se potriveste,dar promit ca daca am sa simt acestea pentru cineva o sa va comunic.
Minciuna
Sa incepem cu inceputul :).Minciuna dupa mine este si o nevoie si o treaba nu prea buna.Mintim atunci cand avem nevoie,daca o sa mintim toata viata si o sa putem spune ca toata viata noastra a fost o minciuna atunci mai bine o lasam balta.Plus daca mintim sa nu uitam ce spunem ca e si mai penibila treaba :).Subiectul asta imi place deoarece ,nu exista un om sa nu fi mintit odata poate :) o sa-mi lasa-ti si voi niste pareri despre subiectul acesta. Chiar mi se pare un subiect de discutie placut.Poate o sa aflu si eu ceva nou despre asta si in masura in care pot sa va spun si eu mai multe despre subiect o sa aflati si voi ceva.

Ce este minciuna?

Minţim falsificând sau minţim …adeverind.?Minţim în mod conştient şi, câteodată, inconştient. Minţim din interes sau mintim nemotivat. Minţim candid, cu vădită seninătate şi inocenţă, minţim voit, cu sârg, cu neruşinare. Minţim vinovaţi sau nevinovaţi. Minţim pe faţă sau pe ascuns. Minţim prin exagerare, adăugare, inventare, dar minţim şi prin diminuare, omisiune, tăcere.Ralierea la adevăr nu este întotdeauna facilă sau urmărită în mod pragmatic. Sunt destule cazuri în care omul se adăposteşte (de lucruri, de alţii sau de sine) sub faldurile expresiei ticluite. Constatând că „invenţia” îi asigură confort, siguranţă şi succes, individul perseverează în acest sens, reiterând sau perfecţionând formula de ascundere, de inducere în eroare, de forţare a zăgazurilor imaginare.Sincer nu cred ca exista om care sa nu fi ascuns sau sa fi denaturat adevarul. VOI CE ZICETI?


Ce minciuni mai spunem azi?
Sa ne facem un obicei bun, in fiecare seara sa numaram minciunile pe care le spunem in fiecare zi. Le numaram pe degete ca in scoala: cate la mama si la tata, cate la seful, cate la profesor, cate prietenilor si inca cate si cate partenerului de viata? Acum sa adaugam si minciunile prin omisiune si minciunile pe care ni le spunem singuri. Cate s-au adunat? Si unde se mai gaseste sufletul nostru, in toata aceasta aritmetica?

Vedem de multe ori minciunile, capacitatea de a ne ascunde de adevar, ca pe o abilitate care ne salveaza de multe situatii ne placute. Vrem sa aratam lumii o alta fata a noastra, mai buna decat este de fapt, si atunci mintim. Nu vrem sa ne recunoastem greselile, si atunci mintim. Vrem sa obtinem cat mai mult, si atunci mintim.

Nu este nimic mai periculos in viata pe care o ducem noi aici pe pamant decat sa stii, ca in jurul tau, sau in casa ta, chiar si in mijlocul celor de care te bucuri sa-i vezi la locul de munca sau in orice drumetii, sunt oameni rai, egoisti si care urasc tot ce le cade in fata ochilor.


Auzim, deseori, in discutiile cu altii, spunandu-se ca cineva anume, este negru in cerul gurii. Adica un om rau! Dar nu este acelasi lucru cand vezi un caine ca este negru in cerul gurii. Atunci spui ca este un caine de soi.


Ne intrebam, deseori, si mai ales atunci cand dam peste un om rau, de ce se gasesc pe lume si astfel de oameni? Cineva mi-a spus intr-o zi, ca este normal sa fie si astfel de specimene, pentru a fi colorata viata. O fi colorata si frumoasa viata cu oameni rai, dar nu este mai potrivita oare o lume plina de culorile florilor si cantecul pasarilor?

Ce inseamna ura?

Nu este nimic mai periculos in viata pe care o ducem noi aici pe pamant decat sa stii, ca in jurul tau, sau in casa ta, chiar si in mijlocul celor de care te bucuri sa-i vezi la locul de munca sau in orice drumetii, sunt oameni rai, egoisti si care urasc tot ce le cade in fata ochilor.

Cuvinte rostite de parintele Teofil!

Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămâne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă.

Omul religios?sau Omul si Religia ?

În zilele trecute mi-a fost dat să aud următoarea afirmaţie: ”religia, relaţia cu Dumnezeu, a devenit ceva secundar in viaţa de zi cu zi”. M-a uimit să aud aşa ceva si m-a durut cu atât mai mult cu cât ea venea din partea unui tânăr cu care împărtăşesc aceeaşi credinţă. Aceste cuvinte mi-au atins o coardă sensibilă care m-a provocat la reflecţie şi răspuns. A devenit religia ceva depăşit, un apendice al vieţii? Poate trăi omul fără un crez religios? Ce-i dă omului atâta putere şi aroganţă încât totul devine relativ, efemer, la bunul său plac?


Celui care a rostit aceste cuvinte, i-am răspuns că omul nu poate trăi fără Dumnezeu şi viaţa lui nu are nici un sens în afara lui Dumnezeu iar, în viaţa lui de zi cu zi, cel care crede în Dumnezeu trăieşte mai profund, mai senin,mai mulţumit fiecare moment. Acum vreau să dezvolt acest răspuns pentru ca fiecare dintre noi să se gândească de doua ori înainte de a vorbi despre ce are omul cel mai de preţ: Dumnezeu şi iubirea sa.

Firea umană şi drumul de la demonism spre sfinţire în contemporaneitate

Pentru omul postmodern a cărui condiţie se caracterizează prin angoasă, disperare, pierderea semnificaţiei şi răcire spirituală, diavolul este absent din sfera preocupărilor lui. În cel mai bun caz, el aparţine ansamblului superstiţiilor medievale şi ilustrează o mentalitate socotită primitivă. O anumită jenă marchează şi discursul teologic când este vorba de demonologie, iar în spaţiul neortodox s-a vorbit insistent, la un moment dat, de necesitatea demitologizării Scripturilor de acele elemente care ar oculta mesajul divin autentic şi veşnic.


Dacă demonicul a putut fi pus la un moment dat între paranteze, prezenţa răului, în schimb, este o experienţă generală şi nu a fost negată în sfera realului. Anumiţi teologi şi filosofi, încercând să explice natura răului, l-au definit în termenii unei absenţe: lipsa binelui. Pentru a-l face inteligibil, l-au comparat cu întunericul, care nu este altceva decât absenţa luminii şi care, atunci când lumina se arată, dispare. Această explicaţie prin lipsă, ca minus ontologic, a fost adoptată apoi de către deiştii şi umaniştii de toate nuanţele şi a devenit un loc comun în cultura europeană modernă. Dacă răul se rezumă la absenţă şi întuneric, concluzia logică este că remediul constă în educaţie, înţeleasă ca efort de (i)luminare a spiritului. Şi Epoca Luminilor a avut timpul ei de glorie, iar influenţele s-au întins până în contemporaneitate. Doar catastrofele secolului al XX-lea au arătat insuficienţele şi limitele acestei teorii atât de seducătoare şi au temperat optimismul care vedea exclusiv în Raţiune salvarea şi progresul omenirii.

Citate despre fericire

1.Fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică...
2.Fericirea înseamnă să ai o familie mare, iubitoare, grijulie, închegată, care să locuiască într-un alt oraş.
3.Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.
4.Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
5.Fericirea este un ideal, este opera imaginaţiei.
6.Fericirea este lumina de pe apă. Apa este rece şi întunecată şi adâncă.
7.Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o.
8.Fericirea nu este un lucru în sine - este doar un contrast cu ceva care nu este plăcut.
9.Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.
10.Fericirea este o floare rară; ea vine şi trece ca norul fugar de primăvară.

Bucuria

Posibile definitii:

1.Bucuria este semnul cã viata a reusit.(Henri Bergson)

2.Bucuria este un cântec, o luminã, un schimb,

o strãlucire care traverseazã întreaga Biblie, din loc în loc,
de la prima pânã la ultima paginã.(Alphonse Goettmann)

3.Bucuria e cel mai mare mister sufletesc…(Vasile Voiculescu)

4.Bucuria face parte din esenta noastra, este sentimentul fundamental la care avem acces cu totii. Cu totii iubim bucuria si toti avem o dorinta profunda de a interactiona unii cu altii in moduri care sa ne aduca bucurie. Iar daca nu ne mai regasim bucuria, este pentru ca majoritatea dintre noi ne-am ingropat-o sub straturi de prejudecati si de sentimente reprimate. Provocarea pentru noi este sa continuam sa inlaturam aceste straturi, pana cand bucuria reapare si reincepe sa curga si sa ne umple din interior

Calitatea vietii noastre depinde de :
1.masura in care suntem dispusi sa recunoastem realitatea sentimentului de bucurie;
2.masura in care suntem dispusi sa dam frau liber bucuriei interioare;
3.masura in care recunoastem ca singurul obstacol in calea eliberarii bucuriei este faptul ca nu suntem dispusi sa ne deschidem inima si sa simtim iubire fata de noi insine si, prin intermediul inimii noastre deschise, sa resimtim iubire pentru toti oamenii si toate lucrurile.

Tristetea

Se spune despre tristete ca este un sentiment normal si nu este bine sa il negam,tristetea este necesara deoarece nu am putea aprecia clipele frumoase,este bine atunci cand ai o pierdere si cand esti dezamagit de ceva si cand viata ta se schimba.Manifestam o puternica rezistenta la schimbare, iar atunci cand simtim ca pierdem controlul, ca variabilele sunt manipulate de altcineva, ne bantuie emotii negative.Cel mai dureros este atunci cand trebuie sa ne schimbam pe noi insine.Nu e bine sa iti ascunzi acest sentiment,deoarece ar putea sa te bantuie ganduri negre si te vor intoxica.Daca simti ca nu poti gasi in tine resorturile necesare pentru a te ridica din nou, cere ajutorul unui prieten.Nu il vei impovara cu grijile tale, ci dimpotriva te va aprecia pentru ca ai apelat la el.Adeseori cauza tristetii nu este evidenta. Cei din jur observa schimbari in comportamentul tau si trag semnalul de alarma. Incearca sa depistezi cauzele care te-au determinat sa fii trista si taie raul de la radacina.Ca si exemplu putem da urmatoarea poveste:
"In urma cu cateva luni imi asteptam o prietena si ea intarziase deja o ora, desi nu ii statea in fire. In momentul in care a sosit am simtit ca ceva nu este in neregula si am indraznit sa o intreb ce se intamplase. Avusese o mica dezamagire si incercase sa camufleze acest fapt plimbandu-se prin fata blocului meu si facand incercari disperate de a se calma si de a se comporta ca si cand nimic nu se intamplase. Nu vroia sa ma impovareze si pe mine cu problemele ei... Nu trebuie sa gandesti niciodata astfel. Simplul fapt de a vorbi cu cineva despre ce ai pe suflet te ajuta sa iti pui ordine in ganduri, sa analizezi situatia, sa intelegi mai bine. Poate nu vei primi un sfat inspirat, dar important este ca ai fost ascultata, ca ai lasat o parte din manie, din tristete sa iasa la suprafata.
"Si maine e o zi" spunea Scarlett O’Hara. Planuieste-ti momentul in care iti "permiti" sa fii trista. Daca nu poti in clipa asta sa iti dai in vileag trairile adevarate, atunci acorda-ti cateva momente mai tarziu pentru a te descarca, dar nu amana la nesfarsit momentul. Este chiar linistitor sentimentul ca ai dreptul sa fii trista intr-un anumit interval de timp. Ideea de planificare te ajuta sa detii controlul chiar si asupra aspectelor negative. Discuta cu tine insati, fa-ti promisiunea ca in intervalul x iti vei reveni."

Unele persoane refuza sa aiba sentimente fata de-o alta persoana ,deoarece le este teama sa nu sufere pentru a nu-si pierde incredere in sine ... In secret, iti doresti sa te abandonezi in bratele unui barbat care sa fie demn de increderea ta. Nu ai intalnit insa un asemenea barbat, si ceea ce este mai rau, ai invatat ca daca te deschizi prea tare, daruindu-te in intregime unui barbat, acesta te va rani mai devreme sau mai tarziu. In rarele momente in care acesta reuseste sa patrunda in adancurile profunde ale fiintei tale, prima care iese la suprafata este durerea ta, fapt care il sperie si il alunga.De aceea, incepi sa te indoiesti de iubire. Iti pierzi increderea in barbati. Iti inconjori inima ranita cu ziduri groase, pentru a te proteja din punct de vedere emotional, prevenind astfel primirea altor lovituri. Dupa ani intregi de refuz al abandonarii de sine, al daruirii de sine, in pofida aspiratiei profunde a fiecarei celule a trupului tau, in acesta apar tensiuni si chiar boli. Aceste tensiuni se datoreaza neimplinirii aspiratiei tale profunde de a fi recunoscuta asa cum esti: ca o plenitudine a iubirii.

Omul

Oamenii (Homo sapiens ) sunt ființe vii inteligente. Biologii consideră că toți oamenii de azi sunt membrii aceleiași specii (Homo sapiens). Generic, oamenii sunt denumiți rasa umană sau umanitatea și membrii săi sunt cunoscuți ca oameni sau ființe umane.

Raportul OM-NATURA

Paradoxal, aparitia omului a constituit punctul de pornire al procesului de distrugere a echilibrului om-natura, de alterare a lui, si reprezinta cel mai perturbator factor al ordinii naturale din istoria Terrei. Natura este creatoare de viata, a asigurat existenta omului si a facut obiectul muncii sale. In acelasi timp omul a fost intr-o permanenta lupta cu fortele terifiante ale naturii, actionand sa le cunoasca, sa le subordoneze si sa le foloseasca semnificatiile in interes propriu. Astfel oamenii primitivi erau consumatori pasivi, locuind in pesteri sau alte adaposturi oferite de mediul natural, imbracandu-se cu piei, folosind obiecte si arme din lemn, piatra si os. Apoi oamenii au inceput sa cultive pamantul si sa creasca animalele, au descoporit si folosit focul, au inceput sa prelucreze fierul. Asa incepe “marea aventura a transformarii neincetate a naturii”. Epoca Renasterii a dus la o adevarata explozie a descoperirilor stiintifice si la cresterea interesului pentru studierea naturii si descifrarea tainelor ei. Daca Descartes spunea ca omul se manifesta ca un “stapan si posesor al naturii”, Francis Bacon intuia ca”daca vrei sa stapanesti natura, trebuie sa te supui ei”. Incalzirea globala a atmosferei din ultimul deceniu a dus la prefigurarea, in perspectiva anilor 2100, a unei adevarate “apocalipse climatice”. (M. Dutu – Tratat de dreptul mediului). De aici formularea si implementarea unei ecosofii “pentru ca maine sa fie ceea ce noi decidem sa facem, si nu ceea ce timpul va decide in locul nostru”

Da

Putem spune din propria noastra experienta ca sufletul apartine omului si fiecare are
mai mult sau mai putin un suflet bun sau rau ,depinde de persoane.Daca toti am avea un suflet pur atunci ar insemna ca nici un om nu ar mai avea pacate,ceea ce ar insemna mult pentru viata.Omul se caieste inainte de moarte si incearca sa faca lucruri bune ,doar atunci cand ii este frica de moarte,cum ar fi daca nu ar trebui sa o facem doar de frica, ci din respect si din proprie initiativa?Ar fi omul capabil sa faca o asemenea grozavie?Daca nu ar fi atatea probleme in viata poate si omul ar fi mai linistit ,problema cea mai mare in Romania este ca Biserica si credinta numai detin primul loc, toti stau acuma in casa langa un simplu calculator inventat tot de mintea diabolica a omului ,fara a sti ce se intampla dincolo de geam.Oare natura poate fascina o fiinta care sta doar in casa si nu face nimic altceva decat sa se uite la un simplu monitor?Viata reala mai apartine individului roman ?Unde au disparut acei copii care odata se jucau in fata blocului ascunsea ,sotron, etc...?Poate si voi v-a raspunde-ti la aceste intrebari ,dar nu cred ca mai exista o anume persoana care ar putea sa ne raspunda.Ati mai fost in ceva excursii cu parinti?Dar cu prietenii? Ce reactii au avut ei fata de tine? Au fost ele aidoma sau nu prea? As vrea sa v-a prezint un raport...poate v-ar interesa.

Citate Preferate....

Istoria unui suflet omenesc, chiar şi a celui mai mic, e aproape mai interesantă şi mai utilă decât istoria unui popor întreg.




Sufletul este vocea intereselor trupului.